Unde Dunărea se varsă în mare…

Investiţii la Sf. Gheorghe

 
Una dintre plajele speciale din România, cea a micului sat de pescari Sfântu Gheorghe, din Delta Dunării, este şi ea vizată de investiţii imobiliare. Deocamdată, rezistă.

Plaja de la Sfântu este aparte pentru că acolo într-adevăr poţi să vezi cum Dunărea se varsă în Marea Neagră. Acest lucru era posibil şi la Sulina pînă cînd s-au realizat investiţii în infranstructură pentru întreţinerea canalui navigabil Sulina. Bara Sulina a răpit turiştilor bucuria de a vedea cum unul dintre cele mai importante fluvii ale continentului îşi găseşte izbăvirea în mare. Spectacolul e cu adevărat fascinant. După mii de kilometri de curenţi, vîltori şi alte fenomene naturale, Dunărea ajunge la Sf. Gheorghe într-un calm desăvîrşit. Este zona nivelului mării, zonă liniştită, fără furtuni sau intemperii. De aici fluviul nu mai curge, ci doar se confundă cu marea, iar dintr-un singur punct de pe plajă se văd ambele ape. Nimeni nu poate spune unde se termină una şi unde începe cealaltă. Apa? Dulce-sărată şi pe Dunăre, şi în mare. Plaja? Încîntătoare. Nisipul de pe ţărm este filtrat de Dunăre, astfel că este extrem de fin.

SATUL. Micul sat prăfuit şi ars de soare nici nu mai contează în faţa acestui paradis de ape. E locul ideal dacă vrei un concediu în care să te bronzezi, dar nu ţii să fii văzut la terase de fiţe, dacă vrei o vacanţă în care o zi să leneveşti pe plaja virgină aproape pustie, a doua zi să te plimbi cu şalupa pe canale. Satul îşi aşteaptă în tăcere turiştii, amatori de mare, de pescuit sau pur şi simplu de linişte. Vin cu miile, în fiecare an, cei mai mulţi în perioada festivalului de film. Din păcate, nu sunt civilizaţi şi îşi bat joc de plaja virgină a satului. Munţi de gunoaie zac nestrînse, coşurile de gunoi nu fac faţă deşeurilor lăsate de turişti, iar autorităţile par depăşite de situaţie. S-au încercat investiţii, dar nici una nu a reuşit să dea rezultate. Satul nu are nici în momentul de faţă groapă de gunoi ecologică, la standarde europene sau vreo altă posibilitate de a colecta gunoiul şi de a recicla deşeurile. De altfel, nicăieri în Rezervaţie nu există un sistem care să funcţioneze corespunzător, deşi investiţii s-au mai făcut pe ici, pe colo.

MULŢI BANI. La Sfântu, autorităţile pregătesc ceva. Proiectul, încadrat la categoria „Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor de pe litoralul Mării Negre”, face parte din Programul anual de marketing şi promovare turistică, program prin care Autoritatea Naţională pentru Turism s-a angajat să suporte cheltuielile cu pregătirea documentaţiei tehnice, în vederea optimizării accesului la fondurile structurale pe domeniu, la momentul la care acestea vor deveni disponibile. Proiectul care vizează amenajarea plajei din Sfântu Gheorghe, în valoare aproximativă de 800.000 de euro, nu este dorit de autorităţile locale. La Sfântu Gheorghe, autorităţile doresc o plajă sălbatică, drept pentru care există încă rezerve dacă proiectul va fi înaintat sau nu.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Salut, am ajuns la blogul tau cautand info despre vacante. Am vazut lucruri interesante, pe care as vrea sa le mentionez pe site-ul meu, dedicat in intregime acestui subiect, http://www.AmFostAcolo.ro. In acest moment implementez o sectiune cu numele [provizoriu] „Blog Vacante” in care sa listez bloguri care mi-au atras mie atentia pe acest subiect. Daca consideri util ca blogul tau sa apara acolo, te rog contacteaza-ma pe adresa de mail cornel [@] amfostacolo.ro.

  2. Poate ca exista ONG-uri interesate de Delta Dunarii, dincolo de subiectul Bastroe. Pentru ele (desi poate cunosc situatia) precum si pentru cei ce recent nu au fost acolo, poate prezinta interes experienta recenta prin care am trecut petrecandu-mi concediul in Delta.

    Merg in Delta de 4 ani si nu am vazut o situatie mai deplorabila decat cea din acest an. Nu sunt un cunoscator al ecologiei si habitatelor, nu cunosc stiinta si legitatile ce tin un ecosistem in picioare insa personal am ramas cu impresia ca in 20 ani nu va mai exista Delta. Poate doar ca intindere de apa si plante. Fara pesti insa si fara pasari. Un fel de desert cu apa, dar lipsit de viata.

    Ce m-a adus la aceasta concluzie? Discutiile cu oamenii din delta, ceea ce am vazut si am auzit.
    Anul acesta, cf. unor pescari a fost cel mai prost an. „Nu se prinde peste nici macar la plase, imi spuse un pescar. Daca anul trecut prindeam 150 kg/zi, acum prind 3-4 kg la 3-4 zile”. Am facut un calcul simplu si m-am cam speriat inmultind 150 kg cu o medie a pescarilor. Cam mult peste pe zi era prins. Dar nu asta era problema. Pescuitul la curent este. Uitati de plase monofilament interzise, cool acum este pescuitul la curent. “Inclusiv in prohibitie”, mi se spune.

    Bun, imi zisei eu, genul acesta de braconaj este foarte daunator dar nu cred ca ar duce la un dezechilibru masiv al ecosistemului. Asta a fost inainte sa aflu ca de fapt problema nu este atat pestele prins, desi e grava, cat faptul ca este afectata reproducerea pestilor pe o suprafata mare (sterilizare). In conditiile in care pestele lipseste (prins prin metode legale), cherhanalele (unde pescarii aduc pestele) sunt pline de peste (am vazut cu ochii mei cand m-am dus sa cumpar si am fost refuzat), pestele fiind destinat insa partenerilor cu care au contract. Presupun poate eronat ca majoritatea acestui peste este braconat.

    Cum se poate verifica daca este braconat? Nu se poate. Cel putin Politia romana nu poate.
    Se pare ca IGP-ul a dat un ordin ca salupele Politiei sa nu mearga in misiune noaptea, chipurile pentru a evita coliziunile cu alte ambarcatiuni. E ca si cum Politia din orase sa stea noaptea in sectii, ca sa lase hotii sa-si vada de treaba. Cum somnul, “catfish”, se prinde noaptea de obicei, va inchipuiti ce unda verde au braconierii. Ii inteleg partial pe politisti. Chiar daca ii prind , pestele si aparatul este aruncat in Dunare si nu exista probe (desi, cat am fost acolo, am auzit vorbindu-se ca in acele zile au fost prinsi niste braconieri la curent si li s-a confiscat jumatate din peste, restul fiindu-le lasat pentru a plati amenda –super recompensa!).

    Pare un cerc vicios. Nu sunt bani pentru ambarcatiuni rapide si pentru combustibil (desi am auzit si eu prin Delta ca atunci cand Basescu a fost pe la Sulina, parca in August, s-au prapadit 5 tone de motorina doar ca sa se miste prin fata lui un vapor cateva minute; nu mai vorbesc de mesele pline cu sturion consumat cu invitatii din strainatate –apropo, in Romania este inca interzis sturionul la pescuit, asa ca de unde o fi fost?).

    Nu-mi permit sa critic excesele lumii politice pe baza unor informatii neverificate, insa sunt socat de atitudinea administratiei biosferei incapabila de a stopa acest gen de braconaj. Nu este posibil ca aceasta situatie, dimensiunea ei si o prognoza a impactului pe termen lung sa nu fie cunoscuta de organele abilitate. Nu va inchipuiti ca acest gen de braconaj este o activitate rara sau efectuata pe o suprafata limitata, mica. Din ce am auzit si prin alte locuri de pe traseul Dunarii in Romania se intampla la fel.

    Proprietarii de pensiuni nu par deranjati de situatia lipsei pestelui. “Vom face ski nautic” imi spunea unul dintre ei. Pestele a fost bun poate decat la finantarea construirii vilelor si la cumpararea salupelor de lux ce strabat intr-un ritm demential canalele Deltei.
    Apropo, este cool sa mergi cu o salupa puternica pe canale, provocand valuri mari care sa-i ingrijoreze pe turistii ce se plimba cu barcute de amarati. Creste adrenalina si respectul de sine (2 in 1)!

    In mintea mea de cetatean fara IQ prea ridicat:

    sterilitate pesti + absenta repopulare sistematica -> probleme cu reproducerea pe termen lung -> pasarile nu mai au ce consuma -> distrugere ecosistem.

    Nu cred ca daca si-ar fi pus un grup de oameni inteligenti mintea la contributie nu ar fi fost gasita o solutie. Poate e destul de simpla. O cale prin care sa recunosti pestele prins cu electricitate de restul. Trebuie sa existe ceva afectat la nivelul fiziologiei. Poate ca e chiar vizibil. Trebuie gasit acel marker si apoi impuse reguli si controale la centrele de colectare si alte centre de distributie, etc. La o adica se poate merge invers, de la supermarket si restaurant catre furnizor. Ca doar de aceea exista facturi. Presupunand ca se controleaza pe bune, ceea ce n-as fi asa sigur ca se intampla mereu.

    Se poate face ceva dar nu se face nimic. Cel putin nu vizibil. O indiferenta care l-ar face pe Jacques-Yves Cousteau sa se intoarca in mormant. IMO.

    Ave, Caesar, morituri te salutant!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s