De ce evită agricultorii ecologişti organismele modificate genetic.

Agricultorii ecologişti sunt convinşi că rezultatele muncii lor depind, în bună parte, de progresul ştiinţific, inclusiv de succesele cercetării în domeniul geneticii şi ameliorării plantelor şi animalelor. Ei sunt cei care au nevoie cel mai mult de specii şi varietăţi cu însuşiri superioare în ceea ce priveşte calitatea, capacitatea de refacere sau de conservare a potenţialului natural, economic şi social al agroecosistemelor şi rezistenţa la boli şi dăunători, precum şi la factorii abiotici – secetă, arşiţă, exces de umiditate, ger, deflaţie etc.

Cu toate acestea, Organismele Modificate Genetic (OMG) sau transgenice, creaţie ştiinţifică  de ultimă oră, nu sunt admise în fermele ecologice şi nici în vecinătatea lor, pentru că:

  • Organismele modificate genetic şi derivatele lor nu sunt permise în producţia agroalimentară ecologică (Ordonanţa de urgenţă nr. 34/17 aprilie 2000).
  • Agricultura ecologică exclude orice tehnologie poluantă. Tehnologiile de cultivare a OMG-urilor prevăd utilizarea unor cantităţi mari de îngrăşăminte chimice, pentru a obţine recolte pe măsura investiţiilor tehnologice (costul “pachetului” sămânţă + erbicid + îngrăşăminte chimice este relativ mare).
  • Agricultura ecologică este orientată către consumator, iar cea pe bază de OMG, către fermier”. Din acest punct de vedere, Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică sprijină, fără rezerve, orice activitate agricolă care are ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii produselor agricole şi alimentare şi, mai puţin, obţinerea de recolte mari.
  • Scopul principal al sistemelor agroecologice este sporirea sau/şi conservarea fertilităţii solurilor. O sursă importantă (la noi, în ultimul timp singura) de sporire a fertilităţii solurilor este materia organică provenită din descompunerea resturilor vegetale, inclusiv buruieni şi a corpului insectelor şi al altor vietăţi care trăiesc în mediul agricol.

    Prin folosirea tehnologiilor OMG, această sursă de materie organică  se va epuiza destul de repede, deoarece tehnologiile de acest fel au ca efect atât distrugerea completă a speciilor de buruieni şi de insecte dăunătoare, cât şi a celorlalte specii componente ale lanţurilor trofice.

  • Agricultura ecologică promovează, de asemenea, conservarea şi refacerea diversităţii biologice. În preambulul Convenţiei asupra Diversităţii Biologice, intrată în vigoare la data de 29 decembrie 1993, se menţionează că: Resursele biologice ale pământului sunt primordiale pentru dezvoltarea economică şi socială a întregii umanităţi. Din această cauză, se recunoaşte tot mai frecvent că diversitatea biologică este un atu universal, de o valoare inestimabilă pentru generaţiile actuale şi viitoare. În acelaşi timp, primejdiile care ameninţă astăzi speciile şi ecosistemele actuale nu au fost niciodată atât de grave. În fapt, dispariţia speciilor, ca urmare a activităţilor umane, se desfăşoară într-un ritm alarmant.

    O astfel de primejdie pare a fi tehnologia OMG, deoarece contribuie, atât direct, cât şi indirect, la dispariţia multor specii de plante şi animale.

  • Produsele agricole ecologice sunt consumate în stare proaspătă sau cât mai puţin prelucrate. Din editorialul „Agriculturii României” nr. 35(504)/2000, am aflat că americanii consumă alimente produse de organismele transgenice fără nici o teamă, însă nu s-a spus care sunt aceste produse şi care este gradul lor de prelucrare, precum şi dacă aceşti consumatori ştiu ce mănâncă.
  • Produsele agricole ecologice sunt hrănitoare, sănătoase şi gustoase. Întrucât producătorii de OMG-uri şovăie atunci când este vorba de garantarea calităţii şi a efectelor primare şi secundare ale acestora asupra sănătăţii consumatorilor, apreciem ca normală creşterea cererii de produse agricole ecologice, care, aşa cum se ştie, au valoare nutritivă ridicată, gust natural şi nu conţin nici o urmă de nitriţi, metale grele sau vreo boală periculoasă pentru sănătatea consumatorilor.
  • OMG-urile şi tehnologiile lor de cultivare NU SUNT ECOLOGICE. Produsele ecologice alimentare şi nealimentare intră pe piaţă numai dacă sunt însoţite de un certificat care atestă că au fost produse şi se comercializează conform standardelor naţionale şi internaţionale, precum şi de etichete care conţin toate informaţiile necesare privind producătorul, compoziţia, termenul de valabilitate, organizaţia care a făcut certificarea etc.

    În ţările unde OMG-urile sunt admise, inclusiv în România, produsele acestora şi tehnologiile de producere a lor nu se certifică şi se comercializează fără nici o restricţie şi, ca atare, NU SUNT ECOLOGICE, cum susţin mulţi dintre promotorii acestor tehnologii.

  • Fermele ecologice sunt, în general, de dimensiuni mici şi mijlocii. Majoritatea fermelor ecologice ocupă suprafeţe mici, cuprinse între 5 şi 50 ha. Uneori, când terenul agricol este puţin, potenţialul economic şi de forţă de muncă este scăzut sau sistemele agricole sunt intensive (sere şi solarii, floricultură, legumicultură etc.) sau speciale (creşterea viermilor de mătase, melcilor, struţilor etc.), suprafaţa fermei ecologice este mai mică de 5 ha. În zonele cu suprafeţe întinse de teren şi cu potenţial tehnologic mare, fermele ecologice sunt mai mari de 50 ha, ajungând uneori la 1.000-2.000 ha.

    Aşa cum reiese din articolele pro OMG-uri, organismele transgenice se folosesc, atât în S.U.A., cât şi la noi, numai de către fermele mari şi bogate.

  • Fermele ecologice sunt mixte, de tip vegetal-animal sau integrate, de tip agroindustrial sau comercial. Această structură este impusă, pe de o parte, de nevoia de a valorifica superior (în totalitate şi cu cheltuieli minime) producţia agricolă şi, pe de altă parte, de grija permanentă pentru integritatea şi sănătatea pământului şi a celorlalte componente ale mediului înconjurător. În cazul folosirii OMG-urilor, mediul de viaţă al vieţuitoarelor din sistemele agricole conteză mai puţin, deoarece nevoile celor “domestice” pentru apă, hrană şi de protecţie împotriva dăunătorilor sunt asigurate din surse artificiale, iar flora şi fauna sunt marginalizate totalmente.
  • Sistemele agricole ecologice sunt sisteme de lungă durată. Această particularitate a sistemelor agroecologice este determinată de nivelul ridicat de integrare a acestora în natură. Sistemele agricole tip OMG sunt de scurtă durată, deoarece se folosesc pentru a soluţiona o anumită problemă a agriculturii, cum ar fi infestarea cu buruieni la porumb şi soia, atacul de sfredelitor la porumb şi de gândac de Colorado la cartof etc. După soluţionarea acestor fenomene, OMG-urile respective vor dispărea de pe piaţă şi vor fi înlocuite cu altele, create pentru a soluţiona problemele apărute ca urmare a tehnologiilor de tip OMG.
  • Sistemele agricole ecologice sunt multidimensionale. Spre deosebire de tehnologiile agricole ecologice, care au ca obiectiv atât realizarea de recolte eficiente din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere economic, cât şi siguranţa alimentară a populaţiei şi protecţia mediului înconjurător, tehnologiile OMG urmăresc doar maximizarea eficienţei economice a sistemelor agricole.
  • Fermele ecologice vegetale cultivă, cu prioritate, plante furajere, legume şi plante medicinale şi aromatice. Lista plantelor transgenice de la noi din ţară cuprinde o varietate de soia tolerantă la erbicidele pe bază de glifosat (Roundup), o varietate de cartof rezistent la atacul de sfredelitor şi toleranţi la glifosinat de amoniu şi hibrizi de porumb şi de sfeclă de zahăr toleranţi la glifosat. Hibrizii de porumb şi soiurile de cartof rezistente la insectele dăunătoare conţin o genă, transferată de la bacteria Bacillus turingiensis, care produce endotoxina ce distruge celulele intestinale ale dăunătorilor acestor plante. Varietăţile rezistente la Roundup şi alte erbicide cu acţiune totală conţin, de asemenea, o genă transferată de la o bacterie, care însă produce o enzimă rezistentă la aceste erbicide. În ambele situaţii, varietăţile respective sunt, deci, toxice pentru orice consumator, inclusiv pentru om, ca urmare a reziduurilor de erbicide care se acumulează în sol direct sau prin descompunerea resturilor vegetale.
  • Fermierii ecologişti nu vor să fie dependenţi de producătorii de seminţe şi de animale de prăsilă. Fermierii ecologişti au propriul sistem de producere a materialelor de plantat şi semănat şi a animalelor de prăsilă. Pentru a reduce gradul de dependenţă faţă de producătorii de seminţe, se solicită tot mai des a se generaliza cultivarea populaţiilor sintetice, inclusiv în cazul speciilor la care varietăţile sunt forme hibride.
  • OMG-urile nu au fost studiate de specialiştii în agricultură ecologică. OMG-urile trebuie testate şi în câmpurile experimentale agroecologice, în vederea evaluării impactului tehnologiilor ecologice asupra potenţialului lor productiv şi calitativ şi pentru estimarea riscului de „poluare” a speciilor şi varietăţilor clasice.

    Aceste 15 argumente au fost prezentate pentru ca cititorii să ştie că tehnologiile şi alimentele ecologice sunt, cu excepţia, deocamdată, a costurilor şi a nivelului producţiilor, superioare tehnologiilor şi produselor OMG şi că OMG-urile au o serie de puncte slabe, unele fiind chiar periculoase pentru sănătatea multor vieţuitoare, inclusiv a oamenilor.

Prof. Dr. ing. Ion TONCEA
Şef “Centrul Agroecologic de Cercetare, Inovare şi Transfer Tehnologic

sursa: www.urbaniulian.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s